Fericirea in cuplu – principii pentru o relatie reusita

 De ce te-ai casatorit? De ce esti inca in aceasta relatie? De ce l-ai ales pe el, de ce ai ales-o pe ea in acel moment al vietii? Indiferent de raspunsul pe care-l dai, sunt sanse mari ca unul dintre ele sa fi fost nevoia de a adauga ceva cu totul deosebit vietii tale... nu-i asa? Am putea sa spunem cu mana pe inima, ca in varful listei este dragostea, si cu ea iubirea, va incununa implinirea sexuala, sentimentul de apartenenta, copiii, statutul social, sentimentul ca esti important pentru cineva si ca are nevoie de tine. Ai sperat din tot sufletul sa fie mai bine dupa ce v-ati casatorit, pentru ca v-ati facut planuri si o multime de visuri impreuna.

Viata de cuplu este asemenea unui iceberg

Intoarce-te in timp si aminteste-ti ce sperai sa imbunatatesti la tine, la voi, odata cu casatoria… ceva mai mult, ceva mai bine… diferit poate, de tot ce ai vazut in jur sau poate in propria familie.
In timp, ti-ai dat seama ca dezvoltarea si fericirea unei relatii de cuplu si ulterior a unei familii, este cel mai dificil, complex si provocator lucru din lumea asta. Ca iubirea nu este suficienta. Deseori, viata de cuplu este ca cea a unui iceberg. Majoritatea oamenilor cunosc doar o zecime din ceea ce se intampa – zecimea pe care o „vad” si o „aud”.

Unii banuiesc ca e mai mult de atat, dar nu stiu unde si cum sa caute, iar lucrul acesta este vital pentru viata de cuplu. Asa cum pentru un marinar este vital sa stie ca cea mai mare parte a icebergului este sub apa. De aceasta infomatie depinde viata lui. Tot asa soarta unui cuplu, a unei familii, depinde de intelegerea sentimentelor si nevoilor care se afla ascunse sub evenimentele de zi cu zi.
Pentru unele persoane, lucrurile par a fi destul de simple. Odata ce s-au stabilit in „barca” vietii lor, pentru prima data isi analizeaza partenerul indeaproape. Daca-i place ce vede, ramane acolo. Daca nu, paraseste barca si crede ca fericirea va depinde 100% de capacitatea de a alege de data aceasta, un partener mai bun. 

Cea mai mare problema a acestei optiuni este ca, in timp, schimbarea partenerilor devine prea dureroasa. Chiar agonizanta la impartirea copiilor, a bunurilor si a visurilor spulberate. Apoi frica si riscurile pe care le presupune intimitatea cu altcineva, teama de esec, dramele celorlalti locatari ai barcii.

Cum se ajunge de la agonie la extaz

Pentru altii, unica alternativa este sa se resemneze. Sa taie toate parghiile de salvare si ajutor si sa ramana toata viata intr-o relatie toxica, lipsita de continut, perspectiva si iubire, pe care o vor compensa cu mancare, alcool, droguri, fantezii sexuale, relatii extraconjugale, etc. Alte cupluri isi unesc fortele, constient si asumat, si vaslesc impreuna spre ‘taramul fagaduintelor”…

Specialistii spun ca in linii mari, exista doua feluri de dragoste: dragostea romantica (incostienta) si dragostea constienta (asumata).
Psihofarmacologii au aflat ca la inceputul relatiei cei care se iubesc, sunt literalmente „drogati” cu hormoni naturali si substante chimice care le inunda corpurile. Dandu-le astfel un sentiment puternic de euforie. In timpul fazei de atractie dintr-o relatie, creierul secreta dopamina si norepinefrina, care ne fac sa vedem viata in roz. Sa avem un puls rapid si multa energie. In aceasta stare, creierul isi mareste productia de endorfine si eukefaline (narcotice naturale) care maresc sentimentul de siguranta si confort.

Iubirea este neconditionata pana intr-un punct

Iubirea neconditionata pe care o traim la inceput in cuplu, ne da un sentiment de deja-vu, de familiar (parca te-as cunoaste dintotdeauna / nu cred ca voi mai putea trai fara tine). Ne pune la nivel inconstient, din nou in legatura cu cei care ne-au purtat de grija si ca, cele mai profunde nevoi, de data aceasta ne vor fi satisfacute. Astfel, cuplul de indragostiti transfera responsabilitatea de supravietuire si fericire, de la parinti la partener. Fara sa-si dea seama.
Ei cred ca iubirea romantica va dura toata viata. Simpla prezenta a celuilalt este o alinare, iar pe masura ce petrec tot mai mult timp impreuna, nu se mai simt singuri si izolati. Creste intimitatea si nivelul de incredere, isi destainuiesc suferintele din copilarie, se compatimesc si se alinta. Ei simt ca nici macar parintii lor nu le-au inteles lumea interioara si nu le-a pasat atat de mult de framantarile lor. Ba mai mult, cu un al saselea simt (pe care unii il pierd ulterior), isi intuiesc nevoile si le implinesc ca si cum, singura prioritate a fiecaruia este fericirea celuilalt.

De ce si cand se termina dragostea romantica?

Se termina cand incepe lupta de putere. Ca si in cazul tuturor incercarilor de a deslusi comportamentul uman, e imposibil sa deslusim cand au loc aceste stadii ale dragostei. Dar pentru cele mai multe cupluri, in clipa in care isi iau un angajament clar unul fata de celalalt, are loc o schimbare vizibila in cadrul relatiei. „Hai sa ne casatorim” sau „Hai sa ne logodim”, incheie dansul cuceririi. Acestea vor face loc „asteptarilor” din perioada romantica. Brusc nu mai este suficient ca partenerul sa fie destept, frumos, plin de afectiune si iubitor de distractie. 

Acum, el trebuie sa satisfaca o intrega ierarhie de asteptari, unele constiente dar mai ales, cele mai multe ascunse in inconstientul partenerului. Fiecare asteapta acum sa navaleasca peste ei profitul investitiei din perioada romantica. Schimbarea poate fi abrupta sau treptata. Partenerii incep sa se evite, au timp mai putin impreuna, mai putine mangaieri, mai putin sex, se intorc la vechile obiceiuri si prietenii.

Lucrurile peste care au trecut cu vederea la inceput sau i-au atras, acum devin enervante si de nesuportat. De exemplu personalitatea puternica a sotiei, de care a fost atras la inceput, o simte ca pe un atac. Ori latura cumpatata si introvertita a partenerului, poate scoate la iveala zagarcenia si accentua sentimentul de singuratate si izolare a partenerei. Asadar, ceea ce parea sa completeze ce lipseste din noi, acele parti ascunse, reprimate, acele insusiri de care am fost puternic atrasi la inceput, devin surse de conflict si tensiune. In acest punct, majoritatea relatiilor se rup. Unii raman in aceeasi „barca”, resemnati in alegerea facuta, „asta mi-e soarta”. Alte cupluri cauta ajutor specializat, si desi pare imposibil, cu asumare si implicarea constienta a ambelor parti, relatia se poate vindeca, in timp ce de fapt, se vindeca pe sine.

Tu in ce faza a relatiei esti?

Acum draga cititor, in care etapa a relatiei esti tu?! Ai trecut de faza romantica si esti in plina explorare a ceea ce este „sub apa”? Esti in negare, in furie sau resemnare? Poate ca ai avut curaj sa o iei de la capat, intr-o noua relatie, poate esti in divort sau tocmai ai trecut pragul unui cabinet de consiliere maritala. Poate tocmai te-ai prins ca repeti un anumit pattern transgenerational, cu „casatorii similare” cu cele ale parintilor. Alese nu din motive de erediate, ci pur si simpu respectand inconstient un model familial. Ne este mai usor sa alegem ceva cu care am fost „obisnuiti” zi de zi, familiar, in locul a ceva „necunoscut”.
In orice etapa ai fi, exista vindecare si e important sa intelegi ca iubirea nu poate raspunde tuturor cerintelor vietii. Inteligenta, constientizarea, competenta sunt si ele vitale.
Sentimentele de autopretuire sunt foarte importante. Cu cat stima de sine este mai ridicata, cu atat depindem mai putin de dovezile concrete ale partenerului de viata.

Asadar, vindecarea unei relatii incepe cu tine si cu propria dezvoltate personala.
Un alt lucru important, este ajustarea asteptarilor nerealiste din faza de atractie. Pentru ca atractia sexuala nu-ti poate garanta o buna comunicare, compatibilitate sau prietenie, desi poate creea o relatie. Insa, cum reusim sa ducem o relatie mai departe, cum sa fim productivi? Cum sa dezvoltam intimitatea in cuplu, cum sa ne conectam unul cu celalalt? Depinde intr-o masura covarsitoare de abilitatile noastre de comunicare. Iar limba acesta pe care n-o cunosti la inceput nici tu si nici partenerul tau, trebuie invatata.

Dragostea implica comunicarea

Astfel, tu nu comunici doar cu cuvintele si vocea ta (vocea partenerului te poate impiedica sa intelegi mesajul), comunici si cu organele de simt care iti permit sa vezi, sa auzi, sa mirosi, sa gusti, sa atingi si sa fii atins. Multe relatii incep si se termina datorita modului in care partenerii traiesc atingerea.

Exercitiu pentru cuplu. Fiti mai constienti de felul in care va folositi mainile, de felul in care va atingeti, stiind ca fiecare atingere este conectata la un sentiment – de iubire, de frica, respingere, plictiseala, slabiciune, neincredere.

Comunicam de asemenea si prin valorile noastre de(SPRE) viata, asteptarile noastre, comunicam prin tot bagajul de cunostinte si experiente inmagazinate in creierul nostru. Partenerii intelepti, inteleg devreme aceste aspecte importante ale comunicarii. Precum si diferentele dintre ei si incearca sa (le) traiasca intr-un mod constient. Le folosesc drept oportunitati de a invata si nu drept scuze pentru despartire si atacuri. Unele cupluri cred ca din moment ce se iubesc, restul vine de la sine, dar iubirea da startul relatiei, insa functionarea acesteia este un proces zilnic. Este alcatuit din elementele de zi cu zi.
Ce inseamna a trai viata de zi cu zi? Inseamna sa descoperi si sa cultivi afinitati noi, sa imparti un teritoriu al spatiilor (biroul meu, dulapul meu, perna mea…). Al timpului comun si individual, de care sa nu „dai socoteala”. Inseamna responsabilitati gospodaresti comune, iar daca sunt copii, sarcini impartite echitabil. Inseamna ritualuri de culcare si de trezire (ah, cat de importante sunt primele cuvinte. Ele pot fi ca o trambulina spre ziua care tocmai incepe).

Momentul intoarcerii acasa

Cate seri n-au platit pretul „nonintalnirii” si „noncomunicarii”? Mesele sunt un loc de circulatie a hranei, un spatiu de comunicare sau spatiul nimanui, un razboi de transee, de rumegare a mancarii si a ranchiunei?
Crizele sunt inevitabile, dar ele devin grave cand nu sunt recunoscute. Sunt, insa, benefice cand atrag reorganizarea cuplului. Pentru ca, in relatia de cuplu esti deja intr-un spatiu al posibilitatilor, in care zi de zi, an dupa an, se vor desfasura multe imposibilitati.

In concluzie, daca ar fi sa sumarizez cateva principii de baza pentru evolutia si de ce nu, fericirea in cuplu, m-as rezuma la urmatoarele patru:
1. Relatia functioneaza cand iti asumi un dublu angajament: fata de tine prin dezvoltarea personala si fata de evolutia cuplului.
2. Comunicarea este fundamentul unei relatii de cuplu – transmit onest si primesc onest.
3. Reciprocitatile nevoilor, atat personale cat si comune.
4. Rezolvarea conflictelor – schimbam regula, nu ne dam cu emotiile in cap.

Conform teoriei sistemice, cuplul este intr-o evolutie continua, iar conflictele apar cand ramanem blocati si cand mentinem o homeostazie care „ne-a ramas mica” si care nu ne mai „permite sa crestem”.

Te indemn sa ai curaj sa accepti provocarile schimbarii, sa ceri ajutor, sa te arunci cu curiozitate in valtoarea vietii. E mai usor sa „inveti sa inoti daca intri in apa”.

Pentru cei ce doresc sa aprofundeze mai mult acesta tematica atat de complexa, le recomand SAGEATA LUI CUPIDON – autor Robert J. Sternberg, iar o alta carte deosebita, de ansamblu, este cea a Virginiei Satir – ARTA DE A FAURI OAMENI.

Acest articol a fost scris de Luminita Obreja