Mutismul psihogen
Acesta „presupune abilități sociale deficitare, copilul reușind să demonstreze abilități comunicațional funcționale doar în anumite situații, iar în altele se instalează imposibilitatea comunicațională.
Mutismul electiv face parte din categoria tulburărilor de funcționare socială cu debut în copilărie și adolescență, având mediul ca factor declanșator sau de menținere a deficitelor. Prin urmare, aceste tulburări trebuie deosebite de tulburările pervazive de dezvoltare, unde implicațiile sociale sunt o rezultantă a deficitelor biologice constitutive” (Trandafir, 2021, p.355).
Conform Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a 5-a, criteriile de diagnostic pentru mutismul selectiv sunt:
1. „Incapacitate constantă de a vorbi în situații sociale în care este de aşteptat ca persoana să vorbească (ex. la şcoală), deşi în alte situații vorbeşte.
2. Perturbarea influenţează rezultatele şcolare şi profesionale sau comunicarea socială.
3. Durata perturbării este de cel puțin 1 lună (nu se limitează la prima lună de şcoală).
4. Incapacitatea de a vorbi nu este cauzată de lipsa cunoaşterii sau de disconfortul de a vorbi în limbajul cerut de situația socială respectivă.
5. Perturbarea nu este mai bine explicată de o tulburare de comunicare (ex. tulburarea de fluenţă verbală cu debut în copilărie) şi nu apare exclusiv în cadrul unei tulburări din spectrul autist, schizofreniei sau altei tulburări psihotice” (2016, p.195).
Terapiile testate pe mutism: psihoterapie, terapia de familie, terapie cu medicamente, terapie cognitivă de modificare a comportamentului (managementul situațiilor neprevăzute, diminuarea efectului stimulului (prin expunere repetată și graduală), modelarea, desensibilizarea, automodelarea, extincție și aversiune).
Concluziile acestui studiu au fost că rezultatele se obțin în timp îndelungat iar aplicarea de terapii cognitive, de modificare a comportamentului nu este suficientă pentru că nu tratează cauza în profunzime, ci rămâne la nivel superficial (Hultquist, 1995).
Comentarii
Trimiteți un comentariu