Dr. Vasile Doru Marineanu, psiholog clinician principal. Strategii mentale și comportamente adaptative în „era” COVID-19

În momentul de față, pandemia de coronavirus reprezintă, așa cum știm cu toții, un subiect major de sănătate publică în Europa și în lume. Izolarea la domiciliu și carantina reprezintă situații excepționale, pe care majoritatea oamenilor nu le-a mai experimentat. Măsurile luate în acest sens pot avea influență asupra psihicului și pot fi foarte solicitante pentru persoana în cauză

Mai mult decât atât, prin efectele pe care le generează, pot fi traumatizante pe termen lung. De aceea, un pattern general de comportament în această situație ar trebui să vizeze stabilirea unor noi rutine zilnice, conștientizarea faptului că poate fi dificil de trăit în acest context, dar nu imposibil și căutarea ajutorului specializat, dacă lucrurile scapă de sub control.

Există, de asemenea, o serie de strategii mentale și recomandări comportamentale, care pot face mai ușoare eforturile noastre de depășire a acestei situații de urgență.

În primul rând, ar trebui să conștientizăm faptul că oamenii pot fi prizonierii unor reacții automate, din cauza tendinței lor de a interpreta incertitudinea ca pericol. Acest pericol perceput, cuplat cu fenomenul dezinformării constituie pasul către apariția unei psihoze în masă, care ar putea să ne contamineze psihologic și pe noi sau pe cei care se află lângă noi. Aceasta înseamnă că persoana poate interpreta realitatea actuală, obiectivă, într-una subiectivă, de tip catastrofic, în care sunt prezente pericolul exagerat de a fi contaminat cu COVID-19, imposibilitatea de a face față izolării, lipsa de predictibilitate cu privire la viitor și așa mai departe.

În al doilea rând, pentru a controla sau reduce distresul emoțional, trebuie să învățăm să facem diferența între o îngrijorare productivă justificată de existența acestei pandemii și anxietatea neproductivă sau îngrijorările excesive. În momentul de față, îngrijorarea productivă creează contextul pentru respectarea măsurilor de igienă și a altor recomandări ale instituțiilor de sănătate publică, în timp ce îngrijorările excesive sunt resimțite ca durere psihologică, iar anxietatea neproductivă nu numai că împiedică persoana să își atingă obiectivele, ci, uneori, o direcționează chiar împotriva acestora. De exemplu, din cauza unei temeri nejustificate că va rămâne fără provizii, să încalce regulile impuse de izolare sau de carantină și să se expună riscului de a fi infectat sau de a-i infecta pe alții, încălcând chiar prevederi legale.

Pentru a gestiona în mod corespunzător aceste stări emoționale disfuncționale este necesar să ne informăm în mod adecvat din surse credibile de informații, fără a exagera, însă, cu informări excesive deoarece este posibil să începem să ne îngrijorăm mai mult decât este cazul și chiar ne identificăm cu simptomele prin așa zisul sindrom al studentului la medicină. De aceea, câteva actualizări zilnice cu privire la evoluția evenimentelor sunt suficiente.

În al treilea rând, în situația în care nu găsim destule explicații pentru o anumită stare de lucruri, acceptarea acelei realități și a unui anumit grad de incertitudine este o variantă eficientă de urmat. Incertitudinea este, în principiu, neutră în relație cu consecințele și acest lucru este cumva evident în comportamentul nostru cotidian când asistăm la incertitudini diferite, în traficul rutier, în raport cu alte afecțiuni medicale sau cu accidente de tot felul.

Așadar, pentru gestionarea eficientă a stărilor emoționale, ar fi bine să învățăm cum a) să acționăm pentru a face tot ceea ce se află sub controlul nostru, astfel încât ne protejăm sănătatea, b) să acceptăm faptul că anumite aspecte ale realității nu pot fi schimbate și că, deși este neplăcut, putem trece cu bine peste această perioadă de restricții, limitată în timp și (c) să facem diferența între cele două situații.

În al patrulea rând, ar trebui să învățăm să ne stabilim obiective de viață cu ajutorul cărora să deturnăm o parte din energie către lucruri utile, cum ar fi rezolvarea unor probleme de viață amânate sau către îndeplinirea unor scopuri mai largi de dezvoltare personală. Mai simplu spus, acest lucru înseamnă să stabilim și să respectăm noi rutine zilnice și să rămânem activi, păstrând, în mod virtual, contactele sociale, deoarece suportul social reprezintă unul dintre factorii importanți de reziliență.

În concluzie, pentru un stil de viață sănătos, care să ne permită să ne confruntăm cu provocările pandemiei de COVID-19, ar fi bine să:

1. Stabiliți și respectați un program zilnic. Programul nostru zilnic este asemenea unui ritual ce contracarează haosul, oferă siguranță și îți dă putere în situații de stres.
2. Faceți mișcare, mișcarea face minuni la nivel cognitiv și există dovezi științifice că are efect pozitiv asupra stării emoționale.
3. Mențineți contactul social, virtual, cu ajutorul telefoniei și mesageriei video. Legătura cu familia sau cu cercul de prieteni oferă un sprijin semnificativ.
4. Cultivați emoțiile pozitive, răspunzând pur și simplu la întrebarea „Ce te-a făcut să te simți bine astăzi?” Acestea pot să contribuie la atenuarea efectelor negative ale stresului.
5. Reevaluați-vă resursele interioare de care dispuneți. Resursele sunt rezervele de putere, acele puncte forte care te-au ajutat în depășirea situațiilor de criză. Conștientizați-le, activați-le și folosiți-le!
6. Planificați-vă ziua cât se poate de exact. Planificarea activităților previne pierderea controlului, starea de neajutorare și creează premisele de a-ți influența în mod activ viața.
7. Folosiți mijloacele de informare în mod conștient și cu scop. Informațiile clare și serioase oferă orientare și siguranță, însă ar fi de preferat să evitați informarea excesivă.