Cu ce să înlocuiești țipătul, dacă vrei să fii ascultat? Iată cea mai utilă metodă în 4 pași!
E dimineață. Nu te-ai înțeles cu partenerul de
viață, te gândești la câte cheltuieli ai, nu ai mâncat și iar o să te doară
stomacul, ai întârziat deja la serviciu, nu îți place cum arăți, traficul
e groaznic, copilul are camera vraiște și abia acum își face ghiozdanul, așa că
o să întârzii și mai mult. Și asta încă e o dimineață bună, altele sunt și mai
încărcate.
Bineînțeles că ai dreptul să îți exprimi emoțiile. Mai
ales atunci când te simți copleșit și ai vrea să poți avea control asupra a
ceea ce se întâmplă.
Țipătul este o formă prin care te
poți descărca emoțional. În schimb, nu este o formă prin care să
creezi obiceiuri sănătoase copilului tău. Nu te amăgi că e pentru binele lui.
Și mai mult, nu te amăgi că ție îți face întotdeauna bine.
Studiile arată că cele mai des întâlnite motive
pentru care părinții se învinovățesc sunt faptul că își bat copiii, că țipă la
ei, că nu lucrează sau lipsesc de la evenimetele școlare ale copilului.
Așadar, țipetele nu îi fac pe părinți să se simtă mai bine, ci vinovați
și furioși pe ei înșiși.
Tu de câte ori, după ce ai țipat, te ai gândit că a
fost o decizie bună să faci asta?
Țipătul nu înseamnă autoritate, ci
pierderea controlului. De obicei, părinții arată slabi în
fața copiilor, pentru că nu au putut găsi o soluție mai bună decât aceea de a
țipa.
Care sunt efectele
țipetelor asupra celor mici?
Copilul trebuie să înțeleagă că părinții lui, ca și
restul oamenilor, nu sunt perfecți și, din când în când, pierd controlul. Un
părinte nu e un robot care trebuie să reacționeze perfect și să facă mereu ceea
ce trebuie. În plus, e mai bine pentru copil să înțeleagă acasă cum e
când oamenilor le sunt atinse limitele.
Dar contează foarte mult ce exprimi
atunci când țipi și cum este interpretat. E diferit să ridici vocea ca să
spui că ești nervos sau să accentuezi o regulă pe care vrei ca cel mic să o
respecte de țipetele prin care exprimi furie, insulți, ameninți, iei în
derâdere. Hai să analizăm cele 2 situații:
1. În primul caz, într-un mediu
familial în care copilul se simte confortabil și iubit, țipetele nu sunt un
factor destabilizator. Sunt alte lucruri care contează mai mult,
precum sentimentul de siguranță, sentimentul de apartenență, faptul că e
apreciat și respectat, comunicarea etc.
Dacă ai o relație apropiată cu cel mic, iar el
găsește în tine sprijin, iubire și o persoană cu care poate vorbi sincer,
atunci va fi receptiv, va fi dispus și să te asculte.
2. În al doilea caz, copilul
percepe că este devalorizat, respins și efectul este dăunător stimei de sine. În
plus, cel mic ar putea dezvolta probleme de comportament, anxietate și depresie.
Țipatul, ca formă de corecție, nu
este eficient. Nu îl ajută pe copil să învețe și să fie mai cooperant, ci
doar îl face să se simtă neînțeles și îi trezește resentimente și
nevoia de a ridica un scut între tine și el. Cel mic devine furios și
frustrat.
Dacă țipetele se repetă des, copilul
se va obișnui să țipe la rândul său, în relațiile cu ceilalți.
El ajunge la concluzia că e ceva normal și așa
învață să trăiască, integrând țipetele în viața de zi cu zi.
În definitiv, trebuie să ne gândim la eficacitatea
formelor de educație pe care le adoptăm. La finalul zilei, îți dorești ca cel
mic să facă ce ai vrut tu, nu tu să faci ce nu ai vrut. De aceea, îți propun o
metodă în 4 pași, care te va ajuta în acest sens.
Cu ce să
înlocuiești țipătul, dacă vrei să fii ascultat? Iată cea mai utilă metodă în 4
pași
1. Dacă cel mic a
greșit, explică-i consecințele și felul în care greșeala lui te face să te
simți.
Încearcă să faci acest lucru fără să îl
învinovățești, să îl etichetezi, subminezi, ridiculizezi sau să îl sperii.
Copiii caută să înțeleagă lumea din
jurul lor și să se autocunoască. Pentru asta, au nevoie de ajutorul tău, dar și
de propriile greșeli. Pur și simplu, au nevoie să simtă unele lucruri pe pielea lor ca
să le înțeleagă.
2. Explică-i pas cu
pas, ferm și pe înțelesul lui, ce vrei să facă pe viitor în aceeași situație,
care sunt așteptările tale.
Nu îi impune lucruri pe care el nu le înțelege sau nu
au sens pentru el. Trebuie nu e destul pentru copil, el are
nevoie să știe de ce. Explică e cuvântul
magic.
3. Încurajează-l și
pe el să vorbească, vezi ce simte în legătură cu ce are de făcut.
Astfel, îl vei înțelege și tu pe el și vei putea
anticipa comportamentul lui. Vorbește-i cald și arată-i că ești alături de el,
e important să nu îi fie frică să vorbească sincer despre ce simte. Dacă îi e
frică, una îți va spune și alta va face.
4. Atunci când are
comportamentul așteptat, arată-i că îl apreciezi.
Trebuie să existe o expresie sau un gest, însoțite
de cuvinte prin care să îți exprimi mulțumirea. De pildă, îi poți spune că a
făcut o treabă excelentă, îmbrățișându-l. Dacă vede că o consecință a acțiunii
sale e bucuria ta și faptul că îl apreciezi, va vrea să repete acea acțiune.
Concluzie
Așadar, exprimă-ți emoțiile pentru că, din
fericire, nu ești un robot. Dar ia în considerare și faptul că cel mic nu are
un plan malefic să-ți strice fiecare zi, el încearcă doar să cunoască și să se
autocunoască.
Din dragoste pentru copilul tău,
oferă-i experiențe pozitive și creează-i obiceiuri sănătoase.Nu uita că tu ești
un exemplu pentru el. Ce vede la tine, va face el însuși.
Comentarii
Trimiteți un comentariu