Cu ce să înlocuiești țipătul, dacă vrei să fii ascultat? Iată cea mai utilă metodă în 4 pași!

E dimineață. Nu te-ai înțeles cu partenerul de viață, te gândești la câte cheltuieli ai, nu ai mâncat și iar o să te doară stomacul, ai întârziat deja la serviciu,  nu îți place cum arăți, traficul e groaznic, copilul are camera vraiște și abia acum își face ghiozdanul, așa că o să întârzii și mai mult. Și asta încă e o dimineață bună, altele sunt și mai încărcate.

Bineînțeles că ai dreptul să îți exprimi emoțiile. Mai ales atunci când te simți copleșit și ai vrea să poți avea control asupra a ceea ce se întâmplă.

Țipătul este o formă prin care te poți descărca emoțional. În schimb, nu este o formă prin care să creezi obiceiuri sănătoase copilului tău. Nu te amăgi că e pentru binele lui. Și mai mult, nu te amăgi că ție îți face întotdeauna bine.

Studiile arată că cele mai des întâlnite motive pentru care părinții se învinovățesc sunt faptul că își bat copiii, că țipă la ei, că nu lucrează sau lipsesc de la evenimetele școlare ale copilului. Așadar, țipetele nu îi fac pe părinți să se simtă mai bine, ci vinovați și furioși pe ei înșiși. 

Tu de câte ori, după ce ai țipat, te ai gândit că a fost o decizie bună să faci asta?

Țipătul nu înseamnă autoritate, ci pierderea controlului. De obicei, părinții arată slabi în fața copiilor, pentru că nu au putut găsi o soluție mai bună decât aceea de a țipa.

Care sunt efectele țipetelor asupra celor mici?

Copilul trebuie să înțeleagă că părinții lui, ca și restul oamenilor, nu sunt perfecți și, din când în când, pierd controlul. Un părinte nu e un robot care trebuie să reacționeze perfect și să facă mereu ceea ce trebuie. În plus, e mai bine pentru copil să înțeleagă acasă cum e când oamenilor le sunt atinse limitele.

Dar contează foarte mult ce exprimi atunci când țipi și cum este interpretat. E diferit să ridici vocea ca să spui că ești nervos sau să accentuezi o regulă pe care vrei ca cel mic să o respecte de țipetele prin care exprimi furie, insulți, ameninți, iei în derâdere. Hai să analizăm cele 2 situații:

1.  În primul caz, într-un mediu familial în care copilul se simte confortabil și iubit, țipetele nu sunt un factor destabilizator. Sunt alte lucruri care contează mai mult, precum sentimentul de siguranță, sentimentul de apartenență, faptul că e apreciat și respectat, comunicarea etc.

Dacă ai o relație apropiată cu cel mic, iar el găsește în tine sprijin, iubire și o persoană cu care poate vorbi sincer, atunci va fi receptiv, va fi dispus și să te asculte.

2. În al doilea caz, copilul percepe că este devalorizat, respins și efectul este dăunător stimei de sine. În plus, cel mic ar putea dezvolta probleme de comportament, anxietate și depresie.

Țipatul, ca formă de corecție, nu este eficient. Nu îl ajută pe copil să învețe și să fie mai cooperant, ci doar îl face să se simtă neînțeles și îi trezește resentimente și nevoia de a ridica un scut între tine și el. Cel mic devine furios și frustrat.

Dacă țipetele se repetă des, copilul se va obișnui să țipe la rândul său, în relațiile cu ceilalți.

El ajunge la concluzia că e ceva normal și așa învață să trăiască, integrând țipetele în viața de zi cu zi.

În definitiv, trebuie să ne gândim la eficacitatea formelor de educație pe care le adoptăm. La finalul zilei, îți dorești ca cel mic să facă ce ai vrut tu, nu tu să faci ce nu ai vrut. De aceea, îți propun o metodă în 4 pași, care te va ajuta în acest sens.

Cu ce să înlocuiești țipătul, dacă vrei să fii ascultat? Iată cea mai utilă metodă în 4 pași

1. Dacă cel mic a greșit, explică-i consecințele și felul în care greșeala lui te face să te simți.

Încearcă să faci acest lucru fără să îl învinovățești, să îl etichetezi, subminezi, ridiculizezi sau să îl sperii.

Copiii caută să înțeleagă lumea din jurul lor și să se autocunoască. Pentru asta, au nevoie de ajutorul tău, dar și de propriile greșeli. Pur și simplu, au nevoie să simtă unele lucruri pe pielea lor ca să le înțeleagă.

2. Explică-i pas cu pas, ferm și pe înțelesul lui, ce vrei să facă pe viitor în aceeași situație, care sunt așteptările tale.

Nu îi impune lucruri pe care el nu le înțelege sau nu au sens pentru el. Trebuie nu e destul pentru copil, el are nevoie să știe de ce. Explică e cuvântul magic.

3. Încurajează-l și pe el să vorbească, vezi ce simte în legătură cu ce are de făcut.

Astfel, îl vei înțelege și tu pe el și vei putea anticipa comportamentul lui. Vorbește-i cald și arată-i că ești alături de el, e important să nu îi fie frică să vorbească sincer despre ce simte. Dacă îi e frică, una îți va spune și alta va face.

4. Atunci când are comportamentul așteptat, arată-i că îl apreciezi.

Trebuie să existe o expresie sau un gest, însoțite de cuvinte prin care să îți exprimi mulțumirea. De pildă, îi poți spune că a făcut o treabă excelentă, îmbrățișându-l. Dacă vede că o consecință a acțiunii sale e bucuria ta și faptul că îl apreciezi, va vrea să repete acea acțiune.

Concluzie

Așadar, exprimă-ți emoțiile pentru că, din fericire, nu ești un robot. Dar ia în considerare și faptul că cel mic nu are un plan malefic să-ți strice fiecare zi, el încearcă doar să cunoască și să se autocunoască.

Din dragoste pentru copilul tău, oferă-i experiențe pozitive și creează-i obiceiuri sănătoase.Nu uita că tu ești un exemplu pentru el. Ce vede la tine, va face el însuși.