Cum ne fac claustrofobi traumele copilariei

Claustrofobia nu este un moft, ci o tulburare chinuitoare care le da celor cu o asemenea problema stari de frica, lesin si pierderea controlului. Teama irationala de a ramane blocati in spatii stramte are legatura cu experientele copilariei si adolescentei si este declansata de o serie de situatii sau stimuli. Psihologii arata care sunt acestia si cum pot claustrofobii sa-si depaseasca temerile. Un lift aglomerat, o camera fara ferestre, calatoria cu avionul ori metroul sau chiar o haina mai stransa la gat sunt situatii si stimuli care pot declansa claustrofobia.

“Claustrofobia se defineste ca o tulburare anxioasa: persoanele care sufera de aceasta tulburare prezinta o teama irationala de a ramane blocati in spatii mici sau inchise. Oamenii care sufera de claustrofobie pot experimenta atat simptome fizice, cat si simptome psihologice: anxietate si panica, frisoane, dificultati de respiratie, dureri in piept sau dureri de cap, ameteli, senzatie de lesin, teama de a-si pierde controlul, sentimentul ca spatiul se ingusteaza tot mai mult”, explica, pentru Adevarul, psihologul Ionut Ghiugan.

Asocierea cu experiente traumatizante mai vechi

Persoanele care sufera de claustrofobie asociaza locurile inguste cu pericole iminente. Legaturile care se fac astfel sunt, de cele mai multe ori, consecinte ale unui eveniment traumatic din copilarie. Spre exemplu, persoanele care in copilarie au stat, chiar si pentru putin timp, inchise intr-un dulap sau intr-o cutie din care n-au mai putut iesi, sau care, aflate intr-o pestera, n-au mai reusit sa gaseasca drumul inapoi, prezinta riscul de a dezvolta mai tarziu claustrofobie. Iar exemplele nu sunt singulare.

Tulburarea poate aparea oricand

“Claustrofobia este, in general, rezultatul unei experiente traumatice din trecutul persoanei (de obicei, din copilarie sau adolescenta). Experientele traite au determinat asocierea unor spatii inchise sau mici cu sentimentul de panica si de pericol iminent. De asemenea, comportamentul mostenit de la parinti sau alte persoane semnificative reprezinta o cauza intalnita in acest tip de fobie (de exemplu, o persoana claustrofobica are un copil, copilul observa comportamentul mamei si dezvolta aceeasi frica)”, mai spune psihologul Ionut Ghiugan.

Claustrofobia duce la izolare si depresie

Frica de spatii inguste, teama de a nu avea scapare din locuri stramte provoaca, frecvent, atacuri de panica. Netratata, aceasta tulburare poate duce la depresie. “Claustrofobia poate avea efecte sociale si psihologice intens negative, deoarece persoana evita o gama larga de situatii in care ea crede ca va experimenta un atac de panica, ceea ce duce la izolare si depresie”, explica renumitul psiholog.

Cum se trateaza aceasta tulburare

Vestile bune vin tot de la psihologi: exista solutii pentru temerile distorsionate asociate cu frica, solutii care pot diminua anxietatea.

“Primele simptome ale claustrofobiei se dezvolta, de obicei, in timpul copilariei sau in adolescenta, iar in anumite cazuri acestea pot disparea la varsta adulta. In cazul in care aceste simptome nu dispar, tratamentul de specialitate este necesar, mai ales daca simptomele interfereaza semnificativ cu viata de zi cu zi a persoanei. Psihoterapia este unul dintre cele mai eficiente tratamente in cazul claustrofobiei. In procesul terapeutic, clientul descrie situatia care provoaca teama sau frica. Impreuna cu psihoterapeutul invata noi modalitati adaptative de a interpreta stimulii fobici si a gestiona situatiile care genereaza anxietate si determina comportamentul de evitare”, explica, pentru Adevarul, cunoscutul psiholog.

Psihoterapia ii ajuta pe claustrofobi sa evite gandurile anxiogene, sa mentina sub control nivelul anxietatii si, in final, sa se elibereze de aceasta frica irationala.