Cuplul-
între mit şi realitate
·
In domeniul relatiilor interumane, cea de cuplu poarta o grea
responsabilitate. Si am sa va spun de ce.
In relatia cu parintii sau cu copiii
nostri, vine un moment pentru care ne-am pregatit psihologic de multa
vreme : cel al despartirii, al separarii de celalalt. Pentru a creste sau
pentru a-i da voie celuilalt sa creasca. Asadar, copii fiind, visam sa crestem
mari, sa ne facem viata asa cum ne place, sa nu mai fim tributari de
constrângerile parintesti. Si, la un moment dat, plecam.
Odata ajunsi parinti, ca ne doare sau
nu, ne programam inevitabil sa le dam voie copiilor nostri sa creasca, sa plece
de la casa noastra. Sa-si faca un cuib în alta parte. Un cuib în care sa-si
întemeieze o familie, în care sa «traiasca fericiti, pâna la adânci batrâneti».
Si, la un moment dat, pleaca si ei.
In realtia de cuplu,
însa, acest moment al despartirii, al separarii, nu
îl proiectam nicicând, nicicum. Ba mai mult, ne programam, de mici
copii, cu ajutorul basmelor, povestilor din mitologie sau graiului din
popor, ne aranjam inconstient, sa intram în relatia
de cuplu cu speranta de a trai vesnic legati si, mai mult, cu misiunea împovaratoare de a ne gasi fericirea în
relatie si de a o cultiva zilnic, pâna la moarte. Este oare
posibil ? Poate cuplul sa raspunda unei asemenea asteptari ?
O dubla
intimitate
Daca ne uitam la cupluri celebre,
pentru care literatura a varsat romane fluvii si arta, sub toate formele ei, a
livrat omenirii secole de cultura, am fi tentati sa spunem ca da. Tristan si
Isolda, Romeo si Julieta, Paris si Elena sunt cuplurile care au dainuit de-a
lungul timpului si ne-au sustinut în crezul posibilului amoros ca vesnicie.
Insa ceea ce am omis multi dintre noi este sa întelegem ca aceste simboluri ale
pasiunii, ale iubirii înfierbântate nu au fost cupluri cu acte în regula. Au
fost tocmai antiteza cuplului, iubiri interzise în societate, în afara
cuplului : Isolda era casatorita cu Mark, Elena cu Menelaus iar Julieta,
cel putin casatorita cu principiile societatii în care traia.
Ne gasim asadar
astazi purtatorii unor vise de iubire si pasiune absoluta, pe care le dorim
cultivate în cuplu. Incercam, cât de bine putem, sa raspundem unor asteptari
privitoare la cuplu pe care noi si presiunea sociala ni le-am creat,
deopotriva. Specialistii, consilierii, psihologii si sexologi pun cap la cap
informatiile vietii în doi, cu scopul de a ne oferi formula magica a împlinirii
vietii de cuplu. Una dintre variante, pe care o consider înca viabila, este cea
propusa de Jacques Salomé, care vorbeste de o intimitate
dubla în relatia de cuplu: una comuna si una proprie. Salomé vede
vitalitatea si longevitatea unui cuplu doar din perspectiva acestei
reguli : împart cu celalalt un teritoriu, un timp, resurse financiare,
anumite emotii cu conditia de a-mi pastra un teritoriu strict personal (o
camera, un apartament), un timp al meu, un buget propriu pe care sa-l gestionez
cum îmi doresc si un « jardin secret » al emotiilor proprii.
Cât de
mult putem sa traim erotismul în cuplu ?
Antropologul Robert
Briffault spunea
ca «pentru un barbat si o femeie a trai continuu impreuna reprezinta…din punct
de vedere biologic vorbind, o stare extrem de nenaturala», iar Katharine
Hepburn sustinea
ca «barbatul si femeia ar trebui sa fie vecini si sa se viziteze regulat».
«Când un barbat si o femeie îsi unesc destinele, suporta o imensa presiune
exterioara : viata lor comuna este în acelasi timp înconjurata si normata,
modelele sunt apasatoare, o anumita filozofie se impune», sustine într-una din
cartile sale, Eric Emmanuel Schmit. Iata asadar, dintr-un foc, trei
argumentari ale unor personaje celebre, care sustin partea aceleiasi monede a
imaginii de cuplu: un el si o ea e imposibil de tinut permanent împreuna, în
cautarea fericirii, suportând pe umerii lor misiunile mult prea covârsitoare,
preluate si auto-impuse, în legatura cu fericirea pe care cei doi ar trebui sa
si-o propuna.
«Daca pasiunea are un termen de garantie limitat ? Daca
exista unele lucruri pe care chiar si o relatie buna nu le poate nicicând
oferi ?» se întreaba celebra psihoterapeuta pe relatia de cupluEsther Perel. Am
descoperit-o pe Esther la început de an, într-un discurs TEDex,
în care am fost fascinata de pertinenta mesajului sau- abordând notiunile de
fidelitate, dorinta, divort, pasiune, sex, placere, erotism. Am înteles din
acest discurs anumite aspecte, m-am oglindit în unele exemplificari si am ramas
cu dorinta de a afla mai mult.
Comentarii
Trimiteți un comentariu